Potrivit legii, „comerciantul poate acorda, prin intelegerea partilor, spatii distincte de expunere si semnalizare la raft pentru fiecare produs alimentar, in functie de tara de origine”. Legea in vigoare prevede ca acesta „este obligat sa acorde spatii distincte de expunere si vanzare produselor romanesti, in conditiile legii”.

„Comerciantul persoana juridica autorizata, care desfasoara activitati de comercializare pentru produse alimentare, poate sa dispuna, pentru categoriile carne, oua, legume, fructe, miere de albine, lapte si produse de panificatie, ca produsele din cantitatea de marfa intrata sa corespunda gradual fiecarei categorii de produse alimentare, provenite din parteneriate directe, pentru a asigura accesul consumatorului la produse proaspete”, conform actului normativ.

In legea in vigoare, acesta are obligatia sa achizitioneze aceste produse „in proportie de cel putin 51% din volumul de marfa pe raft, corespunzator fiecarei categorii de produse alimentare, provenite din lantul alimentar scurt”.

Legea mai prevede ca „serviciile privind extinderea retelei de distributie a comerciantului, amenajarile spatiilor de vanzare ale comerciantului sau operatiunile si evenimentele de promovare a activitatii si imaginii comerciantului nu sunt legate de actul comercial”.

„Este interzis oricarui comerciant sa solicite facturarea/refacturarea si sa incaseze de la furnizor taxe si servicii, altele decat cele legate de actul comercial. Serviciile legate direct de actul comercial sunt incluse in contractul dintre parti. Fac exceptie serviciile solicitate de cumparator de la furnizor pentru operatiunile de promovare, de marketing si de publicitate daca acestea au fost convenite anterior de catre furnizor si cumparator printr-un acord clar si lipsit de ambiguitate, in conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European si a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre intreprinderi in cadrul lantului de aprovizionare agricol si alimentar”, mai prevede legea.

De asemenea, in actul normativ se mentioneaza ca „este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute de legislatia in vigoare”.

Termenul de plata al comerciantului catre furnizor pentru produsele contractate si livrate se stabileste prin negocierea contractului, conform prevederilor legislatiei in vigoare. Fac exceptie de la aceste prevederi produsele alimentare proaspete la care termenul de plata nu poate fi mai mare de 14 zile lucratoare de la data receptionarii marfii de catre beneficiar, se mai arata in lege.

In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a actului normativ, contractele in desfasurare vor fi modificate corespunzator prevederilor Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificata prin prezenta lege.

Legea intra in vigoare in termen de 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.