Perspectiva europeană asupra lumii a trecut prin mari schimbări în perioada marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVI. Momentul de cotitură este, fără îndoială, anul 1492, atunci când  Cristofor Columb pleacă în descoperirea unei noi rute comerciale către Asia.

Fascinația pentru bogățiile Asiei pleca de la primul „best seller” literar: cartea lui Marco Polo despre călătoriile întreprinse în Țara Chitarilor (China) în perioada 1271-1295. Întreprinzătorii căutau hărți care să-i ducă pe o rută navigabilă către China. Atât Columb, cât și unul din frații lui erau cartografi, vindeau asemenea hărți. În 1430, prințul portughez Henric Navigatorul stabilise limita de navigare sigură pentru europeni la Cap Bojador, în Maroc. Limita a fost extinsă de Bartolomeo Diaz până la Capul Bunei Speranțe, Cape Townul de azi, în Africa de Sud.

Aceste mari călătorii au influențat decisiv și creșterea suinelor. Conchistadorii sunt cei care duc porcul în America și aduc porumbul în Europa. Soia provine din China, de altfel se pare că domesticirea porcului a început tot în această zonă, cu 8000 de ani în urmă.

Spania deține actualmente poziția dominantă în industria porcului din Europa, dar lucrurile au stat cu totul altfel până relativ recent. Și ne întoarcem la anul 1492. Regatele creștine din nordul Hispaniei (Spania și Portugalia de azi) au pornit recucerirea peninsulei de sub ocupația musulmană în 722, proces finalizat în 1492, prin cucerirea Granadei. Moștenirea
arhitecturală maură este bine-cunoscută, atrăgând milioane de turiști anual. Există, însă, și o altă moștenire: porcul din bătătură! În toate teritoriile aflate sub ocupație musulmană îndelungată porcul ajunge să fie un instrument de supraviețuire. Deoarece nu este consumat de cuceritori, nu este confiscat în timpul raidurilor militare și nu face parte din cotele de produse de predat către stăpânire.

Economia Spaniei este a cincea în Uniunea Europeană, fiind în topul economiilor mondiale, în termeni absoluți. Lucrurile au stat cu totul altfel însă, până recent. Generalul Francisco Franco a condus dictatorial Spania între 1939 și 1975. A avut inspirația de a menține un statut oficial neutru în timpul celui de-al doilea război mondial, însă guvernarea centralist-naționalistă a limitat dezvoltarea economică a regatului.

Spania a devenit membră a Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 1986. Ce schimbări a adus acest fapt? Produsul intern brut (PIB) al Spaniei era de 181 de miliarde de $ în 1985, ajungând la 612 miliarde $ în 1995. Aderarea a adus și accesul la piața muncii din UE, mulți spanioli plecând la locuri de muncă mai bine plătite din țările economic mai dezvoltate în acel moment. Au apărut și s-au extins marile rețele comerciale, fermele extensive, s-a dezvoltat industria alimentară, a început un puternic proces de urbanizare.

Poate cea mai veche și cunoscută poveste a unei călătorii este cea a Exodului Biblic. Nu vreau să dezbat veridicitatea istorică a evenimentului. Aspectul pe vreau să-l abordez este unul geografic. Se cunosc mai multe puncte de reper ale călătoriei, precum și durata ei: 40 de ani. Distanța parcursă este de circa 700 kilometri, ea putând fi parcursă în aproximativ 53 de zile de către un grup de persoane neinstruite militar. Teologia explică însă durata acestei călătorii altfel: este nevoie de două generații ca dezrobirea să se producă și la nivel psihic.

Primul focar de pestă porcină africană din Europa a fost documentat în 1957, în Portugalia, la o fermă comercială din apropiere de Lisabona. Acest focar a fost rapid eradicat, însă boala a reapărut peste 3 ani și a cuprins întreaga peninsulă. Eradicarea bolii a fost atinsă în 1994 în Portugalia, respectiv 1995 în Spania. De ce a durat atât de mult? Discutând cu persoane implicate în acest proces, am aflat lucruri noi/vechi !

Și în Spania principalul vector și rezervor al PPA l-a constituit porcul din gospodăriile neprofesionale. În anii 60/70, dar chiar și la începutul anilor 80, majoritatea populației trăia în zone rurale și se baza puternic pe alimentele produse în propria gospodărie, incluzând carnea de porc și jamonul. Următoarea generație a început să migreze spre orașe, la locuri de muncă stabile și mai bine plătite, însă încă se aproviziona, în mare măsură, de la rudele rămase în provincie. A trebuit să treacă încă o generație pentru ca reglementările privind creșterea porcului să fie acceptate, fără a mai fi considerate un atentat la bunăstarea populației. Teoriile conspirației, atât de populare acum în Europa de Est, au circulat și în Spania anilor 70/80. Există acum carne de porc destulă și proaspătă tot timpul în rețelele comerciale, produsă în ferme supravegheate de serviciile veterinare, procesată și comercializată în condiții de siguranță alimentară.

Exact ce s-a întâmplat în Spania se petrece acum în Balcani. O generație încă se bazează pe porcul din bătătură, boala PPA nu există, totul este o conspirație. Cei mutați deja la oraș cumpără și din magazin, dar dau o fugă și la rudele de la țară în weekend, pentru ceva „de casă”. Că acel porc este adesea hrănit cu concentrate administrate după ureche și tratat cu orice între leacuri băbești și 7 antibiotice concomitent, recomandate de diverse persoane pe o platformă de social media, nu prea contează.

 Oare când se va termina exodul nostru, când vom  realiza că nu scăpăm de PPA, până nu facem ordine în bătătură?!