Eu am făcut deplasarea cu mașina, împreună cu un partener de afaceri. Articolul de față este rezultatul observațiilor și discuțiilor făcute pe parcursul deplasării, precum și după vizitarea târgului timp de două zile.

Cu aproape 100 de ani în urmă Statele Unite ale Americii treceau prin „marea depresie”. În perioadele de criză se nasc, în general, invenții, inovații, noi idei de afaceri.

Una dintre aceste idei s-a născut în 1930, în North Corbin, statul Kentucky. Autorul ei, un bărbat de 40 de ani, care, până la acel moment, a făcut de toate. A lucrat la o fermă, a pictat vagoane, a fost conductor de tramvai, și-a falsificat actele pentru a se înrola în armată, a făcut tot felul de munci de joasă calificare la operatori de cale ferată, a devenit avocat urmând cursuri prin corespondență, a vândut asigurări. La vârsta de 30 de ani, în 1920, a înființat o companie care opera bacuri pe râul Ohio, însă și-a vândut acțiunile după câțiva ani pentru a înființa o firmă de produs lămpi cu acetilenă. Au apărut lămpile electrice și a dat faliment. În perioada crizei economice a operat o stație de combustibili în Nicholasville, statul Georgia, iar, după închiderea acesteia în 1930, a primit ocazia de a prelua gratuit o stație de combustibili din North Corbin, pentru o parte din profitul realizat. A început să servească mâncare clienților în propria bucătărie. În 1935 a primit titlul onorific de colonel, iar din 1952 a început francizarea rețetei de carne de pui crispy prăjit. Așa s-a scris istoria KFC.

Doi frați, născuți în Manchester, statul american New Hampshire, și-au deschis primul restaurant în Los Angeles, în 1937. Au decis să se mute în San Bernardino, California, unde au deschis restaurantul care a devenit emblematic pentru evoluția ulterioară a companiei. Modificat ca și aspect și meniu în 1948, a devenit modelul de francizare. În 1954 au angajat un agent de francizare care, nemulțumit de viteza de dezvoltare a companiei, a cumpărat-o în 1961. Aceasta este istoria fraților Richard și Maurice, a lui Ray Kroc și a companiei Mc’Donalds.

Așezare fondată de romani și triburile ubienilor pe vremea împăratului Octavian, Claudia Ara Agrippinensum a primit rangul de Colonie în anul 50 d.c., datorită influenței soției împăratului Claudius, Agrippa. În timp, denumirea localității s-a simplificat în Colonia, apoi în Köln. Cândva cel mai mare oraș din Germania actuală, este cunoscut pentru Dom, al cărui construcție a început în 1248, pentru apa de colonie, dar și pentru cel mai mare târg de industrie alimentară din Europa: Allgemeine Nahrungs und Genussmittel-Ausstellung = ANUGA (Expoziție generală de produse alimentare și băuturi). Prima ediție a ANUGA Köln a avut loc în 1924, cea de anul acesta fiind a 38-a.

Sectorul vedetă a rămas, în toți acești ani, cel de carne. Anul acesta a beneficiat de 3 hale dintre cele 11, cele mai vizitate fiind cele ale producătorilor de carne de pasăre și de vită.

Întotdeauna a existat o competiție pentru resurse, proteinele de origine animală fiind printre cele mai importante. Zootehnia a transformat această competiție într-una economică, însă balanța dintre specii a suferit modificări. În sistemele europene de creștere intensivă bovinele au reprezentat un segment minor, competiția fiind între carnea de pasăre și cea de porc. Cele două, împreună, reprezintă aproape 90% din carnea comercializată în Europa. Carnea de vită a beneficiat, în ultimul ani, de o creștere de preț semnificativă, odată cu un apetit crescut pentru piesele premium, provenite de la rase de bovine specializate. O evoluție atipică se constată însă în privința competiției dintre carnea de pasăre și cea de porc. Cele două au avut constant cote de piață asemănătoare, cu un ușor avantaj pentru cea mai ieftină. În ultimul an acest trend nu s-a mai respectat. Comparația se făcea între prețul pieptului de pui și prețul mediu al cotletului și cefei de porc. La ora aceasta, acest raport este net în favoarea pieptului de pui, al cărui preț crește în continuare, în timp ce prețul de referință cel mai utilizat în domeniul porcului, a scăzut cu 25 de cenți/kg în ultimele săptămâni. Justificarea abatoarelor: pe de o parte tarifele de protecție introduse de China și scăderea consumului din Europa.

Să intrăm în detalii: China nu mai are de ani de zile importanța de odinioară, din exportul de 13% al UE având o cotă de 26%, constituit în mare parte din subproduse. Cei din industrie știu că importanța acordată acestei măsuri este disproporționată.

Să trecem la cel mai important aspect: scăderea consumului de carne de porc! Nu contest veridicitatea acestei afirmații, ci a încercării de reglare a acesteia printr-o nouă reducere de preț. Ca resursă de proteine, vitamine și minerale, carnea de porc este indiscutabil superioară celei de pasăre. De asemenea, termenele de valabilitate pentru carcasă și carne proaspătă sunt cel puțin duble pentru carnea de porc, față de cea de pasăre. Cred că avem nevoie de o mai bună înțelegere a comportamentului consumatorului modern! Nu este suficientă trecerea la produse feliate, ambalate în atmosferă protectoare.

În 2024 KFC opera peste 29.000 de restaurante în 147 de țări, dintre acestea peste 2100 fiind în Europa. Materia primă utilizată: carnea de pasăre. Mc’Donalds are peste 43.000 de restaurante , dintre care peste 10.000 în Europa. Materia primă utilizată: carnea de vită și cea de pasăre.

Aceste două companii domină segmentul de piață cel mai frecventat de tineri, iar ceilalți jucători, cu mici excepții, doar copiază modelul lor. Pe parcursul celor 1.400 de kilometri de drum, am văzut nenumărate restaurante ale acestor operatori. Concluzia mea: este nevoie de un operator puternic, care să dezvolte rețete pe bază de carne de porc compatibile cu modelul de afacere al acestor operatori și generează competiție  bazată pe materia primă, altfel vom continua să credem că doar scăderea de preț este soluția pentru carnea de porc în competiția cu carnea de pasăre. Când o zbura porcu’?