BBC a realizat un mini serial anul trecut, însă cititorilor le sunt, poate, mai familiare ecranizările mai vechi. Cea din 1997 are o distribuție de „box office”: Bruce BBC a realizat un mini serial anul trecut, însă cititorilor le sunt, poate, mai familiare ecranizările mai vechi. Cea din 1997 are o distribuție de „box office”: Bruce Willis, Richard Gere, Sidney Poitier, Jack Black. Povestea inițială este mutată în Statele Unite și Irlanda, însă firul epic este același din romanul original. Ecranizarea preferată de mine este prima, din 1973, fără marile nume de pe micile ecrane, însă foarte bine jucată. Edward Fox (Șacalul) și Michael Lonsdale (inspectorul de poliție) n-au ajuns niciodată la celebritatea actorilor din cea de-a doua ecranizare, doar regizorul Fred Zinnemann era deja un nume consacrat la nivel internațional. Inspirat de atentatul nereușit din Petit-Clamart, care a avut loc pe 25.08.1962, din care de Gaulle a scăpat nevătămat, autorul a creat personajul „Șacalul”, angajat de Organizația Secretă a Armatei pentru a-l asasina pe președintele De Gaulle. Recomand tuturor (re)vizionarea acestei capodopere a filmografiei.

Mai aproape de zilele și locurile noastre a apărut „Carlos Șacalul”. Numele său real: Ilich Ramirez Sanchez, născut în Venezuela, în 1949. De ce Ilich? Tatăl său, un avocat multimilionar, era atras de ideologia comunistă și și-a botezat copiii după numele idolului Vladimir Ilici Lenin. 

Și-a început studiile universitare la Londra, a fost însă repede transferat de către tatăl său la Moscova, pentru a nu intra sub influența occidentului decadent. Acolo a intrat, în schimb, sub influența organizațiilor teroriste arabe.

De ce „Șacalul”? Pe la începuturile carierei sale de terorist, în 1975, în urma unei tentative nereușite de a-l captura, în bagajele sale a fost găsit un exemplar al romanului lui Forsyth. Carlos a fost angajat pentru acțiuni teroriste și de către statul comunist român, însă se pare că acestea nu au reușit.

Șacalul auriu (canis aureus moreoticus), originar din sudul Asiei și nordul Africii, a apărut și în sudul Europei, fiind din ce în ce mai prezent și în România. Potențial omnivor, are un comportament preponderent car-nivor, se hrănește cu rozătoare mici, dar este și necrofag.

În perioada de preaderare la Uniunea Europeană a României au fost comise mai multe „privatizări strategice”. Una dintre ele, în 2002, a implicat privatizarea companiei PROTAN. Această firmă a fost înființată în anii 1950 cu scopul de asigura ecarisarea teritoriului prin cele 8 sucursale regionale. În jurul companiei au apărut personaje bine-cunoscute ale politicii din acea vreme: Cristian Burci, Miron Mitrea, Verestoy Atilla. Compania privatizată și-a asumat investiții în modernizarea instalațiilor și a vehiculelor specializate de transport a deșeurilor de origine animală, pe baza cărora a câștigat contracte cu statul și a avut o poziție de monopol. Ulterior, din interes strategic, s-a asociat cu operatorul de profil din Ungaria, ATEV, companie de stat. Asocierea a intrat în insolvență în perioada 2010-2015, folosind ca pretext criza financiară din anii2008/2009. La ieșirea din insolvență au reapărut promisiunile de investiții, însă asocierea și-a cerut falimentul la finele anului 2018. Coincidență? A fost anul răspândirii Pestei Porcine Africane (P.P.A) la scară largă în România, cu primele focare apărute în ferme mari, cu mii și zeci de mii de capete de porci. Cine ar fi trebuit să acorde serviciul de ecarisare la nivel național? Consorțiul ATEV-Protan, cu utilaje, echipamente și vehicule total  depășite. Autoritățile au rămas cu singura opțiune de a îngropa cadavrele din fermele afectate. Metoda, deși legală, comportă riscuri suplimentare față de cele ce ar fi trebuit să fie asigurate de către ATEV-Protan. Aceste gropi constituie o atracție pentru carnasierele necrofage, transformându-le în adevărate bombe biologice. Iar P.P.A. este doar una dintre bolile ce pot afecta grav securitatea alimentară a țării. 

Câteva date legate de acest aspect, prezentate de Dr. Ing. Cosmin Mariș în cadrul unei conferințe multidisciplinare ținute în cadrul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara:

- Populația de șacali a crescut în județul Timiș pe parcursul a 5 ani, de la 917 exemplare în 2021, la 2531 în primăvara anului 2025, o creștere de 176%!

- În același timp, domnul Dr. Ing. Cosmin Mariș a efectuat o evaluare a populației de șacali pe un fond de vânătoare pe care îl administrează, utilizând metode moderne: instrumente electronice pentru emiterea de sunete de chemare și echipamente de termoviziune nocturnă. Metoda standard de evaluare a populației de șacali estima numărul acestora la 63, pe când utilizarea echipamentelor moderne a oferit cifra de 118, aproape dublu! Aplicând această diferență raportat la datele din 2025, ar rezulta o populație reală de 4739 șacali la nivelul județului Timiș, o creștere de 417% față de 2021!

Șacalul, fiind un oportunist, se hrănește cu cadavrele de porci domestici și mistreți „puse la dispoziție” în număr mare de către P.P.A., beneficiind și de cotele reduse de vânătoare acordate.

Același studiu a evaluat și populația de mistreți pe perioada 2021-2025 la nivelul județului Timiș. De la un număr estimat de 2121 capete în 2021, aceasta s-a redus la 1577 în 2025, deși cotele de vânătoare au fost realizate în procent de 39% în 2024, respectiv 54% în 2025, reducerea populației de mistreți fiind atribuită P.P.A.

Suntem în 2025, continuăm să îngropăm cadavre de animale bolnave, oferind hrană carnasierelor. Vom avea în zootehnia din România „ziua șacalului”?