2014 a fost un an de scadere pentru industria locala a carnii, pe fondul reducerii puterii de cumparare a populatiei, afirma Tudor Neculoiu, director general Sergiana Grup, care spera la o revenire a consumului in acest an. Adept al sistemului integrat, Tudor Neculoiu sustine ca Romania trebuie sa valorifice mai bine potentialul imens pe care il are in zootehnie si sa nu mai fie dependenta de importuri.

"Toti competitorii spun ca in 2014 a existat o scadere in industria carnii. Intr-un fel este si normal, a scazut puterea de cumparare. Speram intr-o revenire a consumului, o asezare a pietei in acest sens, dupa cum se vede, astazi dispar unii, apar altii, locul lasat liber este ocupat repede de altul in piata. Eu sunt integrat si resimt altfel problemele, dar daca vorbim de unul care cumpara materia prima pentru procesare de afara, pentru el este bine, pe cand eu sacrific porcul din ferma noastra si costurile sunt altele. Eu cred ca va dura pana la primavara situatia aceasta, pana trece un ciclu de crestere. Eu am mers pe ideea de sistem integrat cred intr-un asfel de sistem pentru ca avem un potential urias, dar nu stim sa-l folosim. Exportam miei vii si importam in schimb mate de porc din Emiratele Arabe, nu asa ajungem la performante. Noi am pornit de la ideea de a ne asigura materia prima din Romania. Am tinut la chestia asta intotdeauna sa folosim, sa consumam produse crescute in locul de unde provii trebuie sa fie o simbioza, o legatura intre corpul tau si natura de unde provii, a declarat Tudor Neculoiu intr-un interviu acordat revistei INDUSTRIA CARNII.RO.

In prezent, efectivele de animale din fermele proprii asigura materia prima pentru un volum de 30 tone/zi preparate din carne. Pentru a-si asigura necesarul de cereale pentru animale, Tudor Neculoiu si-a extins afacerile si in agricultura.

Astfel, in 2014, a lucrat circa 1.300 de hectare de teren agricol care acopera circa 30% din necesarul de materie prima (grau si porumb) pentru hrana animalelor. Pentru urmatorii ani, Sergiana are planuri de extindere a suprafetelor pana la circa 3.000 ha de teren, a caror productie ar urma sa acopere in totalitate necesarul de cereale.