Aderarea Romaniei la U.E. a avut loc la 1 ianuarie 2007. Un eveniment mult asteptat, cu beneficii aduse in timp si nepercepute(si pricepute) de toata lumea. O coincidenta a facut ca tot in 2007 sa apara si ultimul focar de pesta porcina clasica. Si la vremea respectiva pagubit a fost agentul economic, desi responsabilitatea era, in primul rand, a autoritatilor. A existat consens in gasirea solutiilor pentru accesul industriei carnii din Romania, in intregimea ei, la pietele Uniunii Europene. Primul pas a fost facut prin oprirea vaccinarii impotriva pestei porcine clasice, in 2009, o masura care nu are aplicabilitate in cazul pestei porcine africane, boala pentru care nu exista inca un protocol de vaccinare la nivelul U.E. Ceea ce a urmat, insa, ar fi o solutie si pentru criza actuala din industria carnii de porc.

Timp de 3 ani, autoritatile si agentii economici au elaborat si negociat un plan pentru a accesa pietele internationale cu porcul romanesc. Acest plan a fost adoptat in 2012 si a dus la cresterea intregului sector. Au crescut volumele de productie, au aparut jucatori noi pe piata carnii de porc, multe unitati si-au extins capacitatile de productie. Acest proces insa nu a durat mult: aparitia P.P.A. in 2017 a creat o criza similara celei declansate de pesta porcina clasica, insa nu s-a mai produs reactia comuna a intregii industrii pentru a rezolva situatia si, automat, nu a mai existat nici suficienta presiune asupra autoritatilor pentru a genera planuri si actiuni concrete. Ce a ramas valabil si ce s-a schimbat de la pesta porcina clasica la pesta porcina africana?

Nu s-a schimbat productia de carne si preparate din carne de porc in sistem ”lohn”: producatorii pot face, in continuare, comert intracomunitar cu materie prima provenita din tarile si regiunile U.E. libere de pesta porcina africana. Reamintesc ca Romania este singurul stat declarat in intregime ”zona rosie”. Practic, in acest moment, procesatorii de carne de porc care nu au un sistem integrat(cu ferme proprii de porci) nu sunt direct interesati de solutionarea crizei P.P.A.

Dintre cele aproape 1000 de unitati de procesare a carnii de porc, mai putin de 100 au si activitate de sacrificare. In cazul lor, situatia este mult diferita.

Abatoarele independente, fara ferme proprii, au aceleasi optiuni ca si unitatile de procesare:

- pot lucra cu materie prima(porci vii) din import. In cazul celor situate in apropierea granitelor cu Bulgaria si Ungaria, aceasta optiune este utilizata adesea. Va surprinde Bulgaria? De anul trecut a devenit al doilea cel mai mare furnizor de porci vii pentru piata din Romania! Se pare ca autoritatile de acolo au fost mai active in luarea de masuri de combatere a P.P.A.

- pot achizitiona porci din Romania, dar posibilitatile de valorificare se reduc substantial: magazine proprii, locale, unitati care nu fac export.

Cazul abatoarelor integrate, cu ferme proprii, este mai complicat: cu cat este mai mare numarul de porci din ferme, cu atat mai mare este presiunea limitarii geografice a valorificarii.

Aceste scenarii afecteaza si posibilitatile crescatorilor de porci din Romania. In ultimii doi ani a existat un sprijin fara precedent al statului pentru dezvoltarea de cooperative de productie si crestere a porcului. Se construiesc ferme de reproductie si se lucreaza si la alte forme de sprijin pentru cresterea numarului de scroafe in Romania, o abordare diferita de cea de acum 15 ani, cand se sprijineau fermele de ingrasare.

Actualul ministru al Agriculturii a anuntat continuarea programului de sprijin pentru reproductie si sustinerea crearii a inca 100.000 de locuri pentru scroafe. Unul dintre argumente este pretul foarte ridicat al purceilor, valoarea actuala ajungand la 115-125 €/bucata. Un argument corect, insa nebazat pe principii economice. O unitate de (re)productie, fie ea o ferma de scroafe, trebuie sa produca profit, mai ales in cazul in care are de recuperat si partea proprie de investitie, cifrata la milioane de euro, in unele cazuri.

Pretul purceilor, ca si al porcilor, in Europa se bazeaza pe pretul de bursa german si nu are legatura cu pretul de cost. Partea mai importanta este insa finalitatea: la ce pret se vor vinde porcii obtinuti de la cele 150.000 de scroafe?! Un calcul sumar arata ca se vor produce peste 4 milioane de porci grasi! Anul trecut, abatoarele din Romania au sacrificat putin peste 3 milioane de capete de porc... Capacitate de sacrificare exista, insa nu avem piata de desfacere profitabila pentru carnea rezultata de la inca 4 milioane de porci, atata timp cat posibilitatile de desfacere se rezuma la teritoriul Romaniei.

Solutia este conlucrarea intregii industrii si a autoritatilor pentru solutionarea situatiei P.P.A., fie si gradual, ca in precedentul creat de pesta porcina clasica.

Avem nevoie urgent de un Schengen al porcilor!

Articol publicat în editia 94 a revistei INDUSTRIA CARNII.RO, realizat de catre Dr. Ing. Tiberiu Abraham.