Gardianul finantelor UE a informat ca finantarea pusa la dispozitie pe o perioada de sapte ani este de un miliard de euro, iar impactul de mediu al sectorului si rezultatele finantarii din partea UE nu pot fi inca masurate in mod fiabil.

Acvacultura este un element important al strategiei UE privind economia albastra. Acest sector contribuie la securitatea alimentara si este promovat de Pactul verde european ca sursa de proteine cu o amprenta de carbon mai scazuta. Cu sprijin din Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime (1,2 miliarde de euro alocati in perioada 2014-2020) si din succesorul acestuia, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit si acvacultura (1 miliard de euro alocati in perioada 2021-2027), UE urmareste sa asigure durabilitatea de mediu pe termen lung a acvaculturii si sa aduca beneficii economice, sociale si in materie de ocupare a fortei de munca. Rezultatele se lasa insa asteptate si nu pot fi inca masurate cu fiabilitate.

"In ultimii ani, UE a mobilizat resurse importante pentru sectorul acvaculturii, care este un element major al strategiei sale privind economia albastra. Dar, din pacate, nu prea s-a prins nimic in plasa", a afirmat Nikolaos Milionis, membrul Curtii care a condus acest audit.

Valoarea finantarii alocate exclusiv acvaculturii pentru perioada 2014-2020 a fost de peste trei ori mai mare decat suma totala cheltuita intre 2007 si 2013. Cu toate acestea, nici Comisia Europeana, nici statele membre nu au demonstrat de ce era nevoie de o crestere atat de importanta si auditorii au motive sa creada ca UE a pus la dispozitie prea multi bani. Cert este ca o mare parte din aceasta suma nu a fost utilizata si este posibil ca statele membre sa nu fie in masura sa cheltuiasca toate fondurile disponibile pana in 2023, termenul-limita dupa care cheltuielile nu mai sunt eligibile.

Un efect colateral este ca, in practica, tarile din UE au finantat aproape toate proiectele, indiferent de contributia preconizata la obiectivul UE pentru acvacultura. O abordare mai bine directionata ar fi permis sa se obtina rezultate mai bune.

In pofida finantarii de 1,2 miliarde de euro disponibile pentru perioada 2014-2020, auditorii observa ca, per ansamblu, productia de acvacultura din UE bate pasul pe loc. Aceasta chiar a scazut in cazul a doi dintre cei mai mari producatori (Italia si Franta). Indicatorii socioeconomici nu arata nici ei prea bine. Numarul intreprinderilor de acvacultura se afla in declin, iar forta de munca din sector a scazut intre 2014 si 2020 de la aproximativ 40.000 de persoane la aproximativ 35.000.

Auditorii au evidentiat, de asemenea, deficiente in sistemul de monitorizare. Ei nu au putut identifica un set unic de indicatori care sa le permita sa evalueze durabilitatea de mediu a sectorului, in pofida faptului ca aceasta este unul dintre principalele obiective ale politicii UE. Si mai ingrijoratoare sunt datele raportate in prezent cu privire la executia fondurilor UE. Aceste date nu sunt nici coerente, nici fiabile. Rezultatele sunt clar supraestimate, unele valori sunt luate in calcul de trei ori, iar cifrele fluctueaza, in functie de sistemul de raportare selectat. In consecinta, auditorii nu au putut stabili care este contributia fondurilor UE la durabilitatea sociala si de mediu a sectorului acvaculturii sau la competitivitatea acestuia.

In 2020, productia totala de acvacultura din UE a fost de 1,1 milioane de tone, adica mai putin de 1% din totalul de la nivel mondial. Spania, Franta, Grecia si Italia sunt principalii producatori europeni, reprezentand aproximativ doua treimi din productia totala din UE.

Auditorii au analizat perioada 2014-2020, precum si dispozitiile si programele care, la data auditului, fusesera deja introduse pentru perioada 2021-2027.