In Marea Britanie, presiunea pusa de adeptii curentului pro-Brexit asupra muncitorilor straini din industria alimentara a golit rapid ferme, abatoare si fabrici de procesare, intr-un ritm accelerat. In plus, britanicii nu au realizat faptul ca apetenta tinerilor din tara pentru practicarea unor meserii in conditii dificile de munca este tot mai redusa.

In Statele Unite ale Americii, programele de protectie sociala in fata epidemiei SARS-CoV-2, cu sume de peste 1.800 de dolari alocate persoanelor care aleg sa ramana acasa pentru ingrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei, aflati in situatii vulnerabile, au golit la fel de repede bazinul de recrutare pentru operatorii si tehnicienii necesari in industria alimentara, mai ales pe sectorul proteina animala.

Europa se confrunta de cateva decenii cu un ritm accelerat de imbatranire a populatiei, iar valul nou de forta de munca atras din tarile ex-comuniste se dovedeste insuficient uneori pentru actori mari din tari precum Germania, Danemarca, Olanda, Spania etc. Colac peste pupaza, nici statele estice nu mai au prea mult de oferit in materie de forta de munca bine pregatita profesional in aceasta industrie.

Un vid ce se extinde

Romania, spre exemplu, este tara cu cel mai mare numar de migranti in interiorul granitelor UE. In 2018, numarul oficial al muncitorilor plecati peste granita in cautarea unui salariu mai bun depasise 5 milioane, o cifra aproape egala cu cea a valului dislocat de razboiul din Siria. Multi dintre ei sunt implicati in operatiuni derulate de producatori de alimente din Vestul continentului, dar golul lasat in urma nu poate fi completat asa usor.

”Avem nevoie de oameni bine pregatiti in industrie, dar va spun ca nu am ce recruta din piata. Nu sunt pregatiti, nu exista un plan de formare a acestora, desi toti cei implicati in industria alimentara cautam forta de munca specializata, de la ferme si pana in procesare. Eu nu stiu ca unitatile de invatamant tehnic de nivel mediu, cel putin pe regiunea Moldovei, mai ales pe zona de nord, in Botosani, sa aiba plan de scolarizare pentru industria alimentara in ansamblu. Poate pe HoReCa sa fie ceva, dar nu in procesare. Nu vreau sa intru in discutii despre nivelul de salarizare, dar va spun ca exista o presiune tot mai mare a recrutorilor externi, care selecteaza inclusiv necalificati pentru munca in abatoare sau pe linii de productie”, sustine Iulian Cazacut, manager general Doly Com.

Compania a facut o sesizare catre AJOFM Botosani in incercarea de a obtine o stabilizare a pietei locale de forta de munca, dar raspunsul a fost scurt si la obiect: ”Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca in interiorul Uniunii Europene este garantata”.

Fara planuri concrete

Recrutarea masiva de forta de munca din Romania este un fenomen vechi, care nu pare sa trezeasca reactii la nivel guvernamental.

”Problema este una profunda. Sistemul de invatamant tehnic si profesional din Romania nu raspunde cererii de pe piata de munca locala. Nu avem scoli profesionale care sa pregateasca noi generatii pentru aceasta industrie, pregatirea profesionala se face la locul de munca, iar multi dintre cei care «isi fac mana» in productia de aici, din Romania, migreaza apoi catre alte tari din Vestul Europei, tentati de beneficii si un salariu mai mare. Salariile au crescut si la noi si este drept ca nu suntem la un nivel salarial pe care ti-l poate oferi un angajator german sau danez, dar odata relocat, un angajat trebuie sa fie constient ca are de-a face si cu cheltuieli mai mari decat cele de acasa. Fara un plan multianual de stabilizare a pietei de munca, in care companiile existente pe piata locala sa fie consultate in vederea asigurarii personalului necesar, industria aceasta se poate prabusi oricand. Automatizarea nu poate inlocui complet factorul uman. Si asa vedem o presiune tot mai crescuta pe firmele autohtone din industria alimentara si niciun plan de sustinere a acestora. O solutie ar sta in acordarea de scutiri fiscale pentru angajatii din sector, astfel incat acestia sa ramana pe posturile ocupate in prezent in companii. Exemplul dat de exceptia facuta pentru angajatii din IT este unul destul de bun”, precizeaza Eugen Capra, CEO CARNEXPO & CAENEXPO Grill.

Ideea sa privind scutirile de impozite pentru angajatii din industria alimentara nu este chiar o descoperire de ultima ora. ”Am avut discutii si solicitari oficiale in acest sens, dar pana si scutirile acordate personalului din IT si constructii au fost pe punctul de a fi anulate anul acesta, pentru consolidarea bugetului de stat. Nu cred ca vom vedea prea curand o deschidere din partea factorului politic pe acest subiect”, adauga si Dana Tanase, director executiv al Asociatiei Romane a Carnii.

„S-a gresit enorm atunci cand s-a hotarat desfiintarea liceelor de specialitate, a scolilor de meserii si de maistri, dar si eliminarea grupelor de munca. Piata muncii are nevoie de norme bine stabilite, pentru ca sunt multe societati din industria carnii care nu respecta norma de munca. De pilda, pe baza unor calcule exacte, s-a stabilit ca un angajat transeaza o tona de carne in 8 ore. Sunt insa societati care le impun macelarilor sa realizeze o cantitate dubla in tot atatea ore. Acel angajat isi va indeplini norma numai lucrand peste program si de multe ori fara a i se plati contravaloarea orelor suplimentare”, spune Dragos Frumosu, presedintele Sindalimenta.

Raport disproportionat

Timp de 20 de ani, sectorul IT a beneficiat de scutiri de impozite pentru angajati si alte facilitati fiscale puse pe tava de statul roman. Efectele, benefice sectorului si angajatilor, nu s-au lasat greu de observat. Clujul a devenit un soi de Sillicon Valley romanesc, atragand investitii cu capital romanesc sau strain, iar veniturile programatorilor au sarit la un nivel care pare greu de egalat si de concurenti din zona vestica a Europei. In 2019, un programator din Bucuresti, angrenat in crearea unor diverse aplicatii dezvoltate de companii de pe piata din Romania (exemplul dat aici vizeaza o companie de software contabilitate din Belgia -n.r) castiga intre 6.500 si 9.000 de euro, venituri de pe care statul roman isi lua automat mana, in virtutea scutirilor acordate prin lege. In acelasi timp, restul palmasilor din tara asigurau intretinerea a 4 pensionari/cap salariat, cresterea constanta a pensiilor speciale, alocatiile copiilor si salariile hoardei de functionari publici din institutiile centrale si locale. Practic, clivajul social de care se plang din cand in cand guvernatii si opozantii este efectul unor masuri fara noima aplicate in continuare de guverne, dar care par rupte de realitatea socio-economica a Romaniei.