Experimentele efectuate de doua masterande de la NIWA si de la programul de studii postuniversitare in domeniul cercetarii zonelor de coasta si marine al Universitatii din Auckland au relevat ca unele specii de pesti din Golful Hauraki ingera mai multe microparticule de plastic decat altele, insa aproape 25% dintre pestii studiati prezentau microplastic in intestine.

Microplasticul este definit ca fragmente de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 mm lungime, fie fabricate astfel, fie derivate din materiale plastice mai mari care s-au dezintegrat.

Identificarea microparticulelor de plastic in esantioane de intestin de peste necesita echipamente de laborator specializate si anumite protocoale pentru ca toate celelalte surse potentiale de contaminare sa poata fi eliminate.

In cadrul studiului, Devina Shetty s-a concentrat asupra a sase specii de pesti care se gasesc in mod obisnuit in Golful Hauraki. Microplasticul a fost identificat la 70 din 305 de exemplare de pesti din mai multe specii, inclusiv la calcan.

''Rata de ingestie mai ridicata la calcani ar putea fi cauzata de faptul ca microplasticul se acumuleaza in sedimentele marine, care constituie o mare parte din dieta lor comparativ cu alte specii, sau s-ar putea explica prin faptul ca probele de calcan au fost obtinute din portul Waitemata, mai aproape de Auckland, ca sursa potentiala de microplastic'', a explicat ea.

Veronica Rotman s-a concentrat asupra pestelui grenadierul albastru (hoki) de pe Coasta de Vest a Insulei de Sud, Stramtoarea Cook si Chatham Rise. Unul sau mai multe fragmente de microplastic au fost gasite in stomacul a 95% din cei 60 de pesti examinati, 90% dintre particulele identificate fiind fibre.

Rotman a finalizat, de asemenea, un experiment de zece saptamani in acvariu in care pesti snapper au primit o dieta care includea microplastic pe baza de polistiren, in concentratii diferite. Ea a descoperit ca pestii hraniti cu o concentratie mai mare de microplastic prezentau un risc mai mare de a avea astfel de fragmente in tesutul muscular alb.

Rotman a observat, de asemenea, modificari inflamatorii, vasculare si structurale semnificative la nivelul intestinului, chiar si in conditii de aport redus de microplastic - ''relevant pentru mediu'' - ceea ce sugereaza ca leziuni similare se produc in salbaticie. Afectarea la nivelul intestinelor s-a agravat proportional cu nivelul concentratiei de microplastic, 60% dintre pestii cu aport ridicat prezentand modificari semnificative.

Desi aceste leziuni intestinale nu au condus la efecte semnificative asupra dezvoltarii si mortalitatii in cadrul experimentului de zece saptamani, ele demonstreaza ca microparticulele de plastic au efecte negative considerabile asupra pestilor care le ingereaza.

Darren Parsons, cercetator la NIWA si Universitatea din Auckland, care a supravegheat proiectele, a declarat ca exista un singur studiu anterior privind efectele microplasticului asupra speciilor de pesti din Noua Zeelanda si a precizat ca aceste cercetari ofera o perspectiva valoroasa asupra a ceea ce a devenit o problema care starneste ingrijorare.

''Microplasticul se gaseste in toate oceanele lumii, chiar si in Antarctica, si reprezinta o amenintare unica pentru vietuitoarele marine'', a subliniat Parsons.

Intre 60% si 90% din deseurile care se acumuleaza in zonele de tarm, ori la suprafata apei si pe solul marin sunt alcatuite din plastic.

In fiecare an, aproximativ 8 milioane de tone de plastic ajung in ocean - echivalentul deseurilor dintr-o masina de gunoi deversate in mare in fiecare minut - potrivit unui raport al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

UNEP a lansat in 2017 campania Clean Seas, privind marile curate, pentru a impulsiona eforturile la nivel global de lupta contra materialelor plastice de unica folosinta si a ''microbeads'', particule de plastic folosite in general in produsele de igiena sau in cosmetice.