De multe dintre businessurile despre care am scris am aflat pur si simplu de pe net. Facebook-ul ne ajuta mult in sensul asta. Carmangeria Ozana, din cartierul Titan, a aparut la un moment dat in postarea unui fost coleg din scoala generala. Fusese la cumparaturi si etichetase magazinul. Ba chiar le facea o recomandare tuturor prietenilor sa cumpere carne si produse din carne de aici fiindca sunt “cele mai bune din Bucuresti”. Evident, prin natura meseriei, curiozitatea mi-a fost pe loc activata. Am facut click pe pagina si am descoperit zeci de alte recomandari, de comentarii pozitive.

Carmangeria Ozana are atuul acela al micilor afaceri de cartier care depasesc granitele catorva strazi si ajung cunoscute in tot orasul. “N-a fost asa de la inceput. Prima data, abia daca treceau doi-trei oameni pe ora. Ne-a luat sase luni pana am reusit sa o facem cat de cat cunoscuta. Vin la noi oameni din tot Bucurestiul si ne recomanda altora si altora. Cine a venit o data a revenit”, dezvaluie Aurelian Anghel, cel care a deschis afacerea de familie in urma cu aproape 30 de ani.

A lucrat mai intai pe partea de distributie de carne, apoi si-a deschis magazine. A avut mai multe incercari, unele s-au dovedit alegeri nefericite, pana ce in 1996 a gasit spatiul dintr-un fost complex alimentar care ii permitea sa isi faca si carmangerie undeva in spate. Isi cumparase o ferma, asa ca marfa avea din belsug. Animalele erau toate hranite ca la carte, crescute si ingrijite de el insusi, astfel ca stia foarte bine ce sacrifica, ce pune in vitrina, ce le vinde clientilor.

Kaiserul si costita au cel mai mare succes

“Aici avem spatiu de magazin si sala de transare. Vindem numai carne proaspata si cateva produse afumate de noi. Afumam traditional muschi file, muschiulet, Kaiser, costita, sunculita taraneasca, slanina si carnati. Eu le fac pe toate. Le punem la saramura cum se punea pe timpuri. Se tin intre 7 si 11 zile intr-o saramura de sare, piper, usturoi si putina boia, iar carnea isi absoarbe exact cat are nevoie. Nu e nimic injectat”, dezvaluie Aurelian Anghel cateva dintre secretele din spatele vitrinei cu bunatati.

L-am intrebat ce se vinde cel mai bine intr-o macelarie de cartier, acolo unde vin oameni obisnuiti, multi dintre ei pensionari. “Kaiser si costita vindem foarte mult. Uneori chiar nu facem fata cererii. Se vinde foarte bine si fileul. Multi il cumpara pentru copii, ca sa le faca sandvisuri sau ca sa il puna pe mese, la aperitiv. Sunculita taraneasca merge si ea foarte bine. Cel mai mare flux de cumparatori este vinerea si sambata, fiindca lumea nu are timp si s-a obisnuit sa isi faca o data pe saptamana cumparaturile”, mai spune Anghel.

“Clientii apreciaza respectul nostru fata de ei”

Daca in urma cu mai bine de 20 de ani, atunci cand a deschis macelaria, abia reusea sa vanda o jumatate de vitel intr-o saptamana, acum vinde un manzat pe zi, intre 8 si 10 porci si 2-3 berbecuti zilnic. Asta in conditiile in care, la cateva zeci de metri distanta se afla un supermarket.

“Ei sunt puternici, cu greu le facem fata. Totusi, diferenta o facem noi prin calitate. Nu am facut si nu facem rabat la calitate. Comunicam si foarte bine cu clientii nostri, iar ei apreciaza respectul nostru fata de ei. Si serviciile pe care le oferim. Vrea omul rasolul taiat in 10 bucati? In 10 bucati il taiem. Vrea pulpa sa i-o pregatim de snitel? Avem un aparat de fragezit si i-o facem de-a gata. Unii vin si cu carne din alta parte si ne roaga sa le-o tocam. Le-o tocam, n-avem nimic impotriva!”, mai spune vechiul macelar.

Intregul reportaj il puteti citi in editia nr. 66 a revistei INDUSTRIA CARNII.RO.