Pentru a rezolva aceasta problema importanta pentru urmatorul cadru financiar multianual (2021-2027), Comisia Juncker a venit in luna mai 2018 cu o propunere, inainte de a preda stafeta noii echipe conduse de Ursula von der Leyen.

Dosarul este acum in mainile presedintelui Consiliului European, Charles Michel care a convocat un summit extraordinar in incercarea de a ajunge la un acord intre cele 27 de state membre.

Acest summit va incepe joi, 20 februarie, si ar urma sa intre in prelungiri.

Marea Britanie este un "contributor net" la bugetul european, adica plateste mai multi bani decat primeste. Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeana, Brexitul va insemna o pierdere de 12 miliarde de euro, in 2021, si se va ridica la 84 miliarde euro pe o perioada de sapte ani.

Solutia preconizata de catre fostul comisar european pentru Buget, Gunther Oettinger, viza pe de o parte majorarea contributiilor statelor membre si pe de alta parte reducerea ponderii politicilor traditionale ale UE (coeziune, agricultura) pentru a finanta un buget mai "modern" cu noi prioritati (mediu, securitate, migratie, aparare).

Pentru moment, discutiile stagneaza in pofida numeroaselor contacte intre Charles Michel si capitalele europene.

"Am putea sa speram ca Brexitul va fi un soc. Dar cred ca se va reproduce ceea ce era inainte", a spus Nicolas-Jean Brehon, specialist in bugetul european in cadrul Fundatiei Schuman.

Prima discutie se va concentra pe amploarea contributiei statelor membre la urmatorul cadru financiar multianual (2021-2027).

In prezent, exista un club al statelor 1%, format din Germania, Austria, Olanda si tarile scandinave, pentru care bugetul european trebuie limitat la 1% din venitul national brut al UE.

"Este evident un prag simbolic, dar este de asemenea si un prag politic care a fost cerut de germani si britanici", subliniaza Brehon, reamintind ca cele doua tari au fost "primele care au cerut limite mai stricte" in buget.

Potrivit expertului, odata cu Brexitul, Germania pierde un aliat in cadrul negocierilor bugetare. Comisia Europeana, care a propus un prag de 1,114% (adica un buget de 1.134 miliarde euro la preturi constante in 2018 sau 1.279 miliarde euro la preturi curente) a tras un semnal de alarma fata de o eventuala reducere pana la 1%.

Tinand cont de iesirea Marii Britanii, bugetul european reprezinta 1,16% din venitul national brut al UE. Parlamentul Europeana solicita un prag de 1,3%.

De asemenea, Comisia vrea sa profite de Brexit pentru a interzice "rabaturile". Introduse in anul 1984 pentru Marea Britanie (la cererea premierului Margaret Thatcher, care "si-a vrut banii inapoi"), in prezent aceste rabaturi se aplica pentru cinci state, printre cele mai bogate din UE: Germania, Danemarca, Olanda, Austria si Suedia.

"Cele mai bogate state contribuie cu sume mult mai mici in termeni de procent din venitul national brut pe cap de locuitor" critica executivul european, care propune o eliminare progresiva pe o durata de cinci ani a rabaturilor.

Nu mai putin de 18 state membre sunt de parere ca Brexitul reprezinta "o oportunitate unica de a reforma si moderniza" resursele cadrului financiar multianual. "Niciun stat membru nu sufera de un surplus bugetar suficient de mare pentru a putea pretinde un rabat", sustine acest grup de tari din care fac parte Franta, Spania, Italia, Polonia, tarile baltice precum si Bulgaria, Romania si Ungaria.

"Rabaturile nu au avut niciodata drept scop echilibrarea contributiilor ci sa le aduca in zone acceptabile", subliniaza Nicolas-Jean Brehon.

Perspectiva de a fi nevoie de o strangere a centurii a relansat discutiile cu privire la necesitatea de a gasi resurse proprii ale Uniunii Europene, pe langa contributiile nationale. Printre pistele analizate se numara taxarea produselor din import in functie de emisiile de carbon, o taxa pe produsele din plastic sau veniturile rezultate de piata europeana a certificatelor de poluare.