Dupa accederea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007, numarul de sacrificari de suine a crescut constant, atingand aproape 4.400.000 de carcase clasificate in 2016. A urmat, insa, aparitia primelor focare de pesta porcina africana, scaderea efectivelor nationale si pierderea pietelor de export. Dupa ce sacrificarile au scazut la 3.100.000 in 2022, am putut constata un usor reviriment, anul 2024 a fost incheiat cu 3.246.000 carcase de suine clasificate in abatoarele din Romania. Dintre acestea, 264.000 au provenit din comertul intracomunitar, reprezentand 8,14% din sacrificari, in crestere fata de anul precedent. De remarcat ca in ultimii doi ani vecinii bulgari au devenit unul dintre principalii furnizori de porci grasi din import, mai ales pentru zona de sud a Romaniei, in timp ce Ungaria ramane principala sursa de import in zona de vest.

In privinta comertului cu carne de porc, principala sursa este, de cativa ani, Spania. Germania si-a pierdut nu doar pozitia de lider al productiei de carne de porc din Europa, ci si pe cea de principal furnizor pentru tarile net importatoare din Europa de Est. Acest lucru a fost vizibil pentru oricine citeste etichetele pieselor de carne de porc din rafurile marilor lanturi de retail.

Au trecut doi ani de la demararea unui foarte necesar program de sprijin pentru reproductie (si) in sectorul suine: 28 de ferme cu peste 49.000 de locuri pentru scroafe au primit un sprijin financiar de pana la 5000 euro/loc de scroafa. Pana la data redactarii articolului nu am gasit niciun raport official privind gradul de realizare al acestor proiecte, in lipsa acestora am incercat sa colectez date de la cei implicati in sector. Multi au intampinat greutati imprevizibile, prelungirea termenelor de finalizare a proiectelor a fost o masura necesara si binevenita.

”In continuare, anul acesta vom finaliza si diferenta de ferme de reproductie, astfel incat 1,5 milioane de purcei vor intra in fermele de gras din Romania. Nu mai imi doresc ca in Romania in perioada urmatoare fermierii sa achizitioneze un purcel cu 125 de euro, ci imi doresc in continuare sa producem acesti purcei cu costuri intre 50 si 60 de euro” este una dintre declaratiile recente ale domnului ministru Florin Barbu.

Fara indoiala, actualul ministru are bune intentii, iar masurile de sprijin sunt fara precedent. Ar fi, insa, cateva detalii de luat in considerare.

Pretul de 125 euro/cap de purcel a fost valabil o perioada, dar acesta nu este un pret fix, ci are 3 sau 4 componente de formare:

- Pretul de pe bursa germana sau daneza, in functie de contractul de furnizare incheiat. De obicei nu exista o diferenta majora intre cele doua preturi de baza, insa exista si situatii extreme. Daca in ultimii doi ani cotatia bursiera a fost una ridicata, au existat recent si perioade in care cotatia a fost in jurul valorii de 20 de euro.

- Bonusul solicitat de fermier pentru calitatea si statusul de sanatate al loturilor disponibile. Acesta, din nou, poate varia intre negativ (da, exista si asemenea perioade) si chiar +30 de euro.

- Costul de intermediere si intocmire a documentelor: 2-5 euro/bucata.

- Transportul, care poate fi 5-12 euro/cap de purcel.

- Creditarea: majoritatea purceilor sunt importati prin intermediul unor mari companii de trading din domeniu, care ofera, in general, si un termen de plata.

In privinta pretului de cost, declaratia este una corecta. De asemenea, in cazul in care acesti purcei ajung in fermele detinute de producatorul lor, se poate face transferul si in acest fel. Dar aceste ferme desfasoara o activitate comerciala, ceea ce presupune si un oarecare profit. In activitatea unei ferme exista multe variabile, unele greu de anticipat, cum ar fi costul furajelor. Daca trebuie sa consideram ca profitul se realizeaza la valorificarea porcilor grasi catre abatoare, situatia actuala ilustreaza foarte bine validitatea acestei abordari: porcii grasi se vand catre abatoare cu 5-5,5 lei/kg viu. Nu exista niciun profit la sfarsitul ciclului de productie!

Din pacate solutia nu sta (doar) la indemana ministrului Agriculturii. Am amintit adeseori de specificitatea consumul de carne proaspata de porc din Romania, puternic debalansata spre ceafa si tocaturi. Programul Investalim, tot din portofoliul Ministerului Agriculturii, ar putea fi parte din solutie. Apare insa un alt aspect: multi dintre marii jucatori din industria procesarii carnii detin diferite licente si autorizatii care presupun introducerea in procesul de fabricatie de carne de porc provenita din zone indemne de pesta porcina africana.

Si astfel ajungem la principala problema a industriei porcului din ultimii 8 ani, una in care nu Ministerul Agriculturii este institutia decidenta: pesta porcina africana. Doar in luna ianuarie, in Romania au fost eutanasiate peste 11.000 de scroafe datorita acestei boli, ceea ce inseamna si aproximativ 330.000 de purcei mai putin in acest an. Parca sunt purceii Mesterului Manole...

Articol publicat in editia cu numarul 99 a revistei INDUSTRIA CARNII.RO, realizat de catre Dr. Ing. Abraham Tiberiu.