Problema pierderilor inregistrate in randul consumatorilor in tarile cu venituri mici nu este asa de mare, insa cantitati uriase de alimente sunt irosite inca din primele faze ale lantului alimentar.
Pierderile alimentare - de la nivelul fermelor, din timpul procesarii, transportului, depozitarii si expunerii pe tarabele din piete - compromit securitatea alimentara in multe zone din Europa si Asia Centrala. In tarile in curs de dezvoltare, pierderile inregistrate dupa recoltare se ridica la un procent de pana la 40% din productie. In Europa, daca adunam volumul de alimente aruncate sau risipite de-a lungul intregului lant alimentar, ajungem la cantitati cuprinse intre 280 si 300 kg pe cap de locuitor pe an.

Luate impreuna, risipa alimentara si pierderile inregistrate la nivel mondial sunt estimate undeva la 1,3 miliarde de tone. Aceasta reprezinta o treime din productia de alimente la nivel mondial. Putem noi oare sa acceptam acest lucru, intr-o lume in care 842 de milioane de persoane se confrunta cu foametea, malnutritia si insecuritatea alimentara?

Daca privim spre viitor, cu o populatie globala care va ajunge la noua miliarde de oameni pana in anul 2050, vedem ca cerintele legate de asigurarea hranei vor creste continuu. Daca pierderile cauzate de risipa alimentara ar putea fi reduse la jumatate, cresterea necesara pentru acoperirea nevoilor de hrana ale populatiei globale ar putea ajunge la doar 25% si nu la 60% cat este estimat in prezent.
Risipa alimentara si deseurile cauzate de aceasta inregistreaza un impact deosebit si asupra mediului inconjurator. Atunci cand alimentele sunt risipite sau aruncate, energia, resursele de apa si pamant utilizate pentru producerea lor sunt si ele risipite. Aproximativ 3,3 giga-tone de emisii de gaze cu efect de sera sunt eliberate in atmosfera anual pentru a produce alimente care nu ajung sa fie consumate niciodata. In termeni economici ar trebui luate in considerare urmatoarele: costurile anuale inregistrate ca urmare a risipei si deseurilor alimentare, exprimate in preturi de producator, se ridica la 750 de miliarde de USD. Daca ar fi sa luam in considerare preturile la nivel de comercianti si costurile legate de mediu, suma respectiva ar putea fi si mai mare.

Din orice perspectiva am discuta - etica, economica, de mediu sau in termeni de securitate alimentara - pur si simplu nu mai putem tolera pierderea anuala a unei treimi din toata hrana care se produce la nivel mondial. Din acest motiv, una dintre cele cinci prioritati ale campaniei 'Provocarea de a reduce foametea la zero' a Secretarului General al Natiunilor Unite Ban Ki-moon este si aceea de a reduce la zero risipa alimentara. Lucram impreuna, in cadrul sistemului Natiunilor Unite dar si in colaborare cu alti parteneri pentru a rezolva aceasta problema si altele cu care se confrunta sistemul nostru alimentar.
La Bucuresti pe 3 aprilie, ministri ai agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Europa, Caucaz si Asia Centrala vor aborda aceasta tema. Masa rotunda ministeriala pe tema risipei si pierderilor inregistrate in sectorul alimentar la nivelul Europei si Asiei Centrale va fi un subiect de mare interes de pe agenda Conferintei Regionale FAO pentru Europa, care se organizeaza o data la doi ani si care este gazduita in acest an de Romania.

In timp ce comportamentul consumatorului este important, nevoia de reducere a pierderilor si risipei alimentare trebuie reflectata si la nivelul convergentei intre diferitele politici si nu trebuie privita doar ca o schimbare a stilului de viata.Problema risipei alimentare este atat de complexa incat toti actorii care participa de-a lungul lantului alimentar trebuie sa fie implicati. Exista o mare nevoie de investitii private in infrastructura de transport, depozitare si marketing-ul alimentar precum si in programe de instruire in aplicarea celor mai bune practici pentru fermieri. Sectorul public se poate implica in cercetare, dezvoltare de metodologii si adoptarea de politici care sa incurajeze sectorul privat sa investeasca in metode de reducere a pierderilor si risipei din sectorul alimentar.

Cum ar putea contribui guvernele din Europa si Asia Centrala la schimbarea de care avem nevoie? In aceasta regiune a lumii observam ca exista o preponderenta a micilor producatori. De obicei acestia nu dispun de resursele financiare necesare pentru a investi in noi tehnologii, de-a lungul lantului alimentar, care sa reduca risipa si pierderile alimentare. Accesul rapid pe piata este o alta problema cu care se confrunta micii fermierii.

Guvernele ar trebui sa ia in considerare introducerea de politici si de programe suport care sa incurajeze infiintarea si dezvoltarea organizatiilor de producatori. Acest tip de cooperare le va permite micilor producatori sa isi mareasca volumul productiei si sa negocieze direct cu procesatorii si comerciantii, sau sa achizitioneze in comun depozite frigorifice si capacitati de stocare. Acest lucru nu va reduce doar nivelul pierderilor care de regula se inregistreaza imediat dupa recoltare, ci va contribui de asemenea la cresterea perioadei de comercializare prin mentinerea prospetimii produselor si implicit la reducerea nivelului risipei alimentare de la nivelul consumatorilor.

De asemenea, guvernele tarilor pot fi un bun catalizator prin lansarea unui dialog constructiv intre actorii importanti dintr-un anumit sector agro-alimentar (de exemplu intre producatorii de legume - fructe si cei de cereale) pe teme care vizeaza reducerea pierderilor in sectorul alimentar. Acest lucru va imbunatati coordonarea si neworking-ul si va crea oportunitati de prezentare a celor mai bune practici.
Separat de tema risipei alimentare, hrana aruncata este in mod evident un rezultat al comportamentului si alegerilor pe care consumatorii si comerciantii le fac. Prin intermediul campaniilor de constientizare a publicului, guvernele au oportunitatea de a schimba acea atitudine care ne face sa credem ca e mai convenabil din punct de vedere economic sa aruncam mancarea decat sa o refolosim sau sa preintampinam irosirea ei. Fac un apel catre toti cei implicati - de la ministri ai guvernelor la fermieri, de la comercianti la cumparatori obisnuiti - sa isi reexamineze mentalitatea si obiceiurile pe care le au in ceea ce priveste alimentatia. Aceasta risipa de resurse si alimente trebuie oprita.

Jos Graziano da Silva este Directorul General al Organizatiei Natiunilor Unite pentru agricultura si Alimentatie FAO.