După recoltare, fermierul nu vede doar un teren gol: o parte din azotul, fosforul și potasiul absorbite de cultură a plecat din parcelă odată cu producția, iar solul continuă să consume materie organică.
De aici începe refacerea fertilității. Gunoiul de bovine, dejecțiile lichide de porc, gunoiul de pui de carne cu așternut, compostul sau resturile vegetale pot readuce în sol nutrienți, materie organică și carbon, în timp ce îngrășămintele minerale permit completarea rapidă a nutrienților de care cultura are nevoie. Diferența o face modul în care sunt folosite și combinate: un material fibros lucrează altfel decât dejecțiile lichide, un gunoi de pasăre mai concentrat cere altă abordare, iar fertilizantul mineral furnizează nutrienți într-o formă și într-o doză mai ușor de controlat, însă cu un cost semnificativ mai mare. Alegere nu e doar între „organic” și „mineral”, ci un calcul: ce are deja solul, ce va cere următoarea cultură, ce poate fi readus în circuit, ce trebuie completat și cu ce costuri. Pentru fermier, întrebarea practică este simplă: ce aduce fiecare material și ce se întâmplă cu el după ce intră în sol?
Esențialul
- Gunoiul de bovine aduce, de regulă, multă materie organică și eliberează o parte din azot mai lent.
- Dejecțiile porcine sunt frecvent lichide și au o fracție mai mare de azot rapid disponibil, dar și mai expus pierderilor dacă rămân la suprafață.
- Amestecul de gunoi cu așternut de la puii de carne este mai uscat și mai concentrat în nutrienți, inclusiv fosfor.
- Materia organică ajută la formarea agregatelor, la infiltrarea apei și la activitatea biologică a solului.
- Comisia Europeană estimează că 60–70% dintre solurile UE sunt într-o stare nesănătoasă, inclusiv din cauza eroziunii, compactării și pierderii carbonului organic.
- Aplicarea fertilizanților organici poate produce temporar un miros specific, un fenomen obișnuit al lucrărilor agricole în care materia organică și nutrienții proveniți din ferme sunt readuși pe teren. Intensitatea și durata lui variază în funcție de tipul de fertilizator organic, vreme și modul de aplicare.
Ce vede fermierul în teren după aplicarea gunoiului de grajd ori de fermă?
În primele zile, schimbarea cea mai importantă nu este vizibilă. Microorganismele încep să descompună materia organică, iar o parte dintre nutrienți intră treptat în forme pe care plantele le pot utiliza. Dacă este vorba despre gunoi solid de bovine, materialul fibros se descompune mai lent și contribuie mai mult timp la materia organică. În cazul dejecțiilor porcine, o parte mai mare din azot este disponibilă rapid. La gunoiul de pui de carne cu așternut, concentrația mai mare de nutrienți înseamnă că o cantitate mai mică poate aduce un aport nutritiv important. Pentru fermier, diferența se traduce direct în ritmul în care materialul începe să lucreze.
Ce tip de gunoi de fermă ajută mai mult structura solului?
Materialele cu mai multă fracție solidă și carbon organic au, în general, un rol mai evident asupra structurii. Gunoiul de bovine cu așternut și composturile aduc material fibros care hrănește organismele din sol și contribuie la agregare. FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) arată că materia organică favorizează formarea agregatelor și a porilor prin care circulă apa și aerul.
În teren, o structură mai bine agregată poate însemna o crustă superficială mai redusă, o infiltrare mai bună a apei și un volum mai mare de sol pe care rădăcinile îl pot explora. Efectul concret depinde însă de textura și structura solului, de lucrările agricole și de istoricul parcelei, motiv pentru care fertilizarea nu se decide „din ochi” ci în baza unui studiul agrochimic care pornește de la probe de sol și urmărește, între altele, pH-ul, humusul/carbonul organic, fosforul și potasiul mobil și aprovizionarea potențială cu azot. Acolo unde este necesar se determină și azotul mineral, calciul, magneziul sau textura solului. Aceste date, împreună cu cultura și producția estimată, stau la baza planului de fertilizare și a dozelor de îngrășăminte organice și minerale.
Și materialul care urmează să fie aplicat contează la fel de mult ca solul: conținutul de nutrienți al gunoiului de grajd poate varia în funcție de specie, furajare, așternut, umiditate, stocare și gestionare, motiv pentru care Codul de Bune Practici Agricole recomandă măsurarea conținutului de nutrienți din gunoiul produs în fermă, iar atunci când nu există analize, se pot utiliza valori estimate pe baza coeficienților prevăzuți de metodologiile aplicabile.
De ce dejecțiile porcine trebuie privite diferit?
Pentru că sunt adesea lichide și furnizează mai repede azotul. University of Minnesota Extension (Departamentul Agricol al Universității din Minnesota) arată că dejecțiile lichide de porc au, în general, o proporție mai mare de azot anorganic decât gunoiul solid de bovine. Avantajul este disponibilitatea rapidă. Dezavantajul este că azotul amoniacal poate fi pierdut mai ușor în atmosferă atunci când materialul rămâne mult timp la suprafață. Pentru fermier, asta face metoda de aplicare foarte importantă: injectarea sau încorporarea reduc contactul cu aerul și păstrează mai mult azot pentru cultură.
De ce amestecul de dejecții cu așternut din fermele de pui de carne are beneficii suplimentare?
Pentru că este, de regulă, mai concentrat decât gunoiul bovin și poate aduce cantități importante de fosfor într-un volum relativ mic. Acesta este un mare avantaj logistic: se transportă mai puțină apă și mai mult nutrient. În plus, așternutul, de regulă paie sau alte materiale vegetale, adaugă materie organică și carbon, astfel încât valoarea agronomică nu se rezumă doar la azot (N), fosfor (P) și potasiu (K). Datele compilate de FAO arată bine diferența: pentru gunoiul de pui de carne cu așternut este indicată o valoare centrală de aproximativ 26 kg azot/tonă, comparativ cu aproximativ 5,5 kg/t pentru gunoiul solid de bovine și 7,5 kg/t pentru cel provenit de la scroafe. Compoziția reală variază însă cu furajarea, tipul și cantitatea de așternut, umiditatea și modul de stocare, motiv pentru care analiza materialului permite stabilirea mai precisă a dozei.
Mai există un câștig, mai puțin vizibil: energia care nu mai trebuie consumată în altă parte. Azotul mineral este produs industrial prin procese cu un consum energetic ridicat, iar producția îngrășămintelor fosfatice și potasice presupune, la rândul ei, extracție, procesare și transport. Atunci când azotul, fosforul și potasiul deja existenți în gunoiul de pasăre sunt readuși pe teren și înlocuiesc o parte din necesarul de fertilizanți minerali, nu este reciclat doar un material: este valorificată și energia deja investită în nutrienții pe care acesta îi conține.
Cum ajută materia organică într-un an secetos?
Corelarea tipului de material cu cultura, istoricul parcelei și momentul aplicării sunt esențiale pentru o recoltă bogată și de calitate. Fertilizanții organici și cei minerali pot lucra împreună: primii aduc și carbon, ceilalți permit completări precise acolo unde cultura are nevoie. În plus, materia organică poate ajuta solul să primească și să păstreze mai bine apa, dar nu funcționează ca o rezervă magică. Efectul este mai vizibil în timp, prin îmbunătățirea structurii și a porozității. FAO arată că solurile cu structură mai bună permit o infiltrare mai eficientă și pot reduce scurgerea rapidă a apei la suprafață, ceea ce pentru fermieri se traduce într-un beneficiul practic, extrem de important, mai ales în contextul schimbărilor climatice în care perioadele de secetă sunt tot mai extinse: fiecare ploaie are șanse mai mari să intre în profilul de sol în loc să plece pe suprafață.
Știați că?
Mirosul este o reacție senzorială firească, de scurtă durată. În agricultură, mirosul de gunoi de grajd proaspăt sau parțial fermentat indică prezența compușilor organici volatili (azot, sulf). Singur, acesta nu reprezintă o amenințare la adresa sănătății, fiind un indicator al unei practici tradiționale și ecologice.
Disconfortul olfactiv este definit legal în România (prin Legea Mirosurilor nr. 123/2020) ca efectul generat de o activitate care se percepe subiectiv sau se cuantifică obiectiv, capabil să afecteze starea de sănătate a populației și a mediului. Disconfortul apare când mirosul devine persistent, intens și repetitiv, provocând stări de greață, iritații sau dureri de cap.
Poluarea reprezintă depășirea pragurilor maxime admisibile (stabilite de normative, standard si alte prevederi legale) sau afectarea directă a ecosistemelor. În cazul fertilizării necorespunzătoare, poluarea nu înseamnă doar aerul înțepător, ci și emisiile masive de amoniac (NH3) în atmosferă (care generează particule fine PM2.5 sau infiltrarea nitraților în pânza freatică.
De ce familiarul „miros de țară” este și mirosul unor nutrienți care se întorc în circuit?
Fertilizarea organică are și o parte imediat perceptibilă: pentru câteva ore sau zile, în funcție de material, vreme, relief și modul de aplicare, poate apărea familiarul „miros de țară”. Este efectul temporar al unei practici agricole vechi de secole, pe care agricultura modernă nu a abandonat-o, ci a transformat-o într-un proces controlat. Gunoiul de fermă nu este, în exploatațiile zootehnice mari, scos pur și simplu din adăpost și dus direct pe teren: pentru exploatațiile de peste 40 UVM, Codul de Bune Practici Agricole prevede sisteme amenajate de depozitare și compostare, inclusiv platforme betonate cu colectarea fracției lichide sau alte soluții care asigură impermeabilitatea, iar aplicarea urmează planul de fertilizare și un calendar legal. În România, fertilizarea organică este interzisă între 15 noiembrie–10 martie la câmpie, 10 noiembrie–20 martie la deal și 5 noiembrie–25 martie la munte, ceea ce explică și de ce aceste lucrări – și uneori mirosul lor – devin mai vizibile în anumite perioade ale anului.
Dincolo de disconfortul olfactiv temporar și limitat ca arie, miza este însă una pe termen mult mai lung: economică, pentru că azotul, fosforul și potasiul recuperate pot înlocui o parte din fertilizanții minerali din ce în ce mai scumpi, care ar trebui cumpărați; de mediu, pentru că nutrienții existenți deja în fermă sunt readuși în circuit, iar materia organică contribuie la structura, activitatea biologică și regimul apei din sol; și nutrițională, pentru că aceiași nutrienți intră ulterior în procesele prin care plantele își formează recolta, azotul, de exemplu, este esențial pentru sinteza aminoacizilor și a proteinelor vegetale. În conlcuzie, mirosul „de țară” este partea pe care o putem observa imediat, însă nutrienții recuperați, solul hrănit, recolta următoare și calitatea hranei noastre sunt motivele pentru care agricultura modernă continuă să facă fertilizare orgnanică.
Important de reținut:
Cele trei tipuri de dejecții organice (bovine, porcine, păsări) nu lucrează la fel? În general, dejecțiile porcine lichide oferă mai mult azot imediat disponibil. Gunoiul bovin are un efect mai lent și mai pronunțat asupra materiei organice, iar gunoiul de pasăre este mai concentrat în nutrienți.
Nu se aplică aceeași cantitate de fertilizator organic din toate cele trei tipuri de dejecții (bovine, porcine, păsări)? Pentru că diferă mult prin apă, azot, fosfor și materie organică.
Ce urmărește fermierul după aplicare? Ca nutrienții să rămână în zona rădăcinilor, materia organică să fie integrată în sol, iar pierderile către aer și apă să fie cât mai mici.
Gunoiul de pui de carne cu așternut poate concentra într-o singură tonă mult mai mulți nutrienți decât alte tipuri de gunoi de grajd? Valorile diferă în funcție de umiditate, așternut, furajare și stocare, însă datele FAO arată constant că acest tip de fertilizator este o sursă concentrată de azot și fosfor, cu până la 35,5 kg azot și 34,5 kg P₂O₅/tonă.
Gunoiul de pui cu așternut aduce, pe lângă azot (N), fosfor (P) și potasiu (K) și alte beneficii? Așternutul vegetal înseamnă și materie organică, astfel încât fermierul nu aduce în parcelă exclusiv nutrienții pe care i-ar putea furniza un îngrășământ mineral. Componenta organică poate contribui în timp la proprietățile fizice și biologice ale solului, în timp ce nutrienții contribuie la fertilizarea culturilor. Este tocmai această dublă funcție – fertilizare + aport de materie organică – care îi conferă o valoare agronomică diferită de cea a unui fertilizant exclusiv mineral.
Este normal să se simtă miros după aplicarea fertilizanților organici? Mirosul specific este un efect temporar, limitat teritorial, cunoscut al acestor lucrări agricole și poate fi perceput mai intens imediat după aplicare. Intensitatea și persistența lui depind de tipul materialului, temperatură, umiditate, vânt și metoda de aplicare. Faptul că fertilizarea se simte pentru o scurtă perioadă nu schimbă rolul agronomic al procesului: mirosul se diminuează în câteva ore sau zile, în timp ce nutrienții și materia organică readuse pe teren continuă să intre în procesele solului și ale culturilor și, implicit să susțină calitatea hranei oamenilor.
Surse:
- Bot, Alexandra; Benites, José (2005), The Importance of Soil Organic Matter: Key to Drought-Resistant Soil and Sustained Food Production, FAO Soils Bulletin No. 80, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), disponibil la: https://www.fao.org/4/a0100e/a0100e00.htm
- Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE din 2 martie 2021pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, MONITORUL OFICIAL nr. 754 bis din 3 august 2021, disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/245237
- CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE, disponibil la: https://faolex.fao.org/docs/pdf/rom232722.pdf
- Wilson, Melissa (2024), Nitrogen Availability of Different Manure Types: What We Know and What We Are Researching, Minnesota Crop News, University of Minnesota Extension, 23 sept. 2024, disponibil la: https://blog-crop-news.extension.umn.edu/2024/09/nitrogen-availability-of-different.html
- FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS (FAO): https://www.fao.org/4/X6113E/x6113e09.htm
- Williams, Charles Michael (2013), Poultry Waste Management in Developing Countries: Poultry Manure Characteristics, în Poultry Development Review, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), pp. 50–51, disponibil la: https://www.fao.org/4/al718e/al718e00.pdf
